Diapsalmata

Ah, usa fericirii nu se deschide spre inauntru, incat sa o poti forta repezindu-te asupra ei; se deschide in afara si de aceea n-ai ce face.

*
* *

Ce-o sa se-ntample? Ce-mi va aduce viitorul? Nu stiu nimic; nimica nu banuiesc. Cand un paianjen se prabuseste din punctul sau fix catre consecinte, vede un gol constant inainte, in care sprijin nu afla, oricat s-ar zbate de tare. Tot asa mi se-ntampla si mie. In fata mereu un gol; ce ma-mpinge inainte i-o consecinta, care-i deja lasata in urma. O asemenea viata e-ntoarsa pe dos si cumplita, de nesuportat.

*
* *

Din toate cele ridicole, cel mai ridicol imi pare a fi un barbat care-si face mereu de lucru in lume, mereu grabit la masa si la munca. Daca vad prin urmare cum in chiar momentul decisiv se-aseaza o musca pe nasul unui astfel de-afacerist sau ca e improscat de sus pana jos de-o trasura ce trece pe langa el intr-o graba inca mai mare, sau ca podul zis Knippelsbro se ridica in fata lui, sau cade de pe acoperis o tigla si il omoara, rad din adancul inimii. Si cine oare s-ar putea stapani sa nu rada? Ce oare realizeaza ei, acesti ocupati, agitati? Nu le merge oare precum femeii care, de zapaceala ca ii luase foc casa, salvase tocmai vatraiul? Ce pot ei salva mai mult din marele incendiu al vietii?

*
* *

Adevarata placere nu sta in ceea ce degustam, ci in reprezentarea sa. Daca as avea in slujba mea un servitor care, atunci cand as cere un pahar cu apa, mi-ar aduce intr-un pocal un amestec din vinurile cele mai alese din lume, l-as concedia, ca sa invete ca placerea nu sta in ceea ce savurez, ci in faptul ca mi se indeplineste vrerea.

Soren Kierkegaard